Teoria "totului"

Am vizionat pe Discovery o emisiune despre marele fizician Stephen Hawking şi încercarea sa de-o viaţă de a descoperi o teorie care să unească teoria relativităţii cu mecanica cuantică. Mi s-a părut fascinant! În mod ironic, s-ar părea că o teorie unificatoare cât de cât valabilă au descoperit-o alţi doi fizicieni, numind-o "teoria corzilor" ("string theory").

Tot în emisiunea rescpectivă, a fost pentru prima oară când fizicienii au recunocut oficial că LHC, acceleratorul de particule de la Geneva, ar putea să genereze micro-găuri negre. ne-au liniştit susţinând că se vor evapora instantaneu... V-aţi liniştit?

Ca să mă clarific, am fugit pe Wikipedia să văd cum stau lucrurile cu teoria corzilor...

Teoria Corzilor este redenumită Teoria Supercorzilor, dar în esenţă ambele denumiri semnifică acelaşi lucru.

• Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii şi care sunt consistente într-un spaţiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală şi nouă spaţiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestari ale Teoriei M (M-theory).

În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitaţie. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc in spaţiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea 1 / (2πα'), unde α' este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravităţii cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10^-33 cm.

• Stringurile pot fi inchise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot inchide si ele devenind inchise. Aceste stringuri interacţionează unele cu altele in spaţiu şi timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacţiune dintre stringuri dau proprietăţile fizice ale particulei.

• Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni şi fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).

Universul nostru este format din 4 dimensiuni: sus-jos, fata-spate, stanga-dreapta si timpul. Restul, pana la 11 nu le percepem, 6 fiind infasurate iar una le contine pe cele 10. Universul nostru se afla pe o membrana infinita in lungime, dar foarte ingusta. Ciocnirea dintre membrana ce contine universul nostru si cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.